Geologie

Masivul Hășmaș face parte din zona cristalo-mezozoică a Carpaților Orientali. Fundamentul lor are peste 4 miliarde de ani, peste care în evul mediu s-a depus un sediment maritim. Acest proces s-a desfășurat în felul următor: la sfârșitul erei paleozoice rocile cristaline, care acum alcătuiesc fundamentul Masivului Hășmaș s-au scufundat de-a lungul axei longitudinale (N NV-S SE), iar la marginea vestică, estică și sudică a Masivului s-au curbat. Așa s-a format o depresiune, siclinarul Hășmașului, care imediat a fost inundată de marea erei Trias. În această eră s-au depus straturile sedimentare calcaroase. După C. Grasu acest proces s-a desfășurat în 6 cicluri, acestea au fost înlocuite de perioade în care fundul mării s-a ridicat, s-a uscat, straturile ajunse la suprafață s-au erodat.

În regiunea Hășmașului sunt identificate de către literatura de specialitate două grupuri de cristaline. Cel bătrân, așa numitul "Seria-Rarău" s-a metamorfozat mai tare; este alcătuită din mezometamorfite, gneisuri și micașist, care sunt stratificate de migmatite și amfibolite. Această serie s-a format în era preistorică. (M.D. Codarcea 1967). Pe marginea vestică a sinclinarului rocile seriei Rarău sunt mai largi, iar la marginea estică rocile apar în forme mai înguste. Rocile sale sclipitoare de la șisturile cu mică albă se găsesc în: Platoul Pongrac, pârâul Veresko, Munții Calului, Ciofronca, Hășmașul Mare, Piatra Singuratică, Ocsem, Terchiu. Spre nord-est se înalță din aceste gneisuri stâncile Munticel, Licas, Vit, și după Bistra Mică se înalță Piatra Roșie.

Grupa mai tânără a cristalinelor este "Seria-Tolgyesi". Este formată din epimetamorfite, filite (șisturi cu sericit, șisturi verzi, șisturi grafitice), roci magmatice. Acest șir de straturi de 3 km grosime formează Munții Giurgeului. Apare în valea Bekeny, apoi ajunge la o grosime semnificativă în curbele drumului național spre platoul Pongrac. Iar în zona estică (partea vestică a văii Domuk) are o grosime de numai 1-2 km. Literatura de specialitate determină apariția, începând de la sfârșitul erei proterozoice până la începutul erei paleozoice.

În mod paradoxal, din punctul de vedere a încadrării spațiale, seria mai tânără Seria-Tolgyesi este situată mai jos, iar seria mai bătrână Seria-Rarău mai sus. Această ordine inversă s-a format în timpul stratificării cu 360 de milioane de ani în urmă, când o serie de mișcări de stratificare cu direcția V-E a împins stratul mai bătrân pe cel tânăr. Era mezozoică este alcătuită din formațiunile perioadelor Triasică, Jurasică și Cretacică.

Straturile triasului se pot vedea pe suprafață, începând din partea vestică a Munților Hășmaș până la Lacul Roșu. Se manifestă în două feluri: instalații normale și instalații secundare, încorporate în sedimente. Triasul Inferior apare pe filitele cristaline de tip Rarău, și ca orice transgresiune, începe cu conglomerate mici. Pe acest strat se depune unul de nisip de quarz și de gresie, care sunt întrerupte de straturi de calcar. Grosimea este maxim 20 de m. Triasul Mijlocie este alcătuit de dolomite și de calcar. Acesta este stratul cel mai important al periodei Trias, care atinge o grosime de 400 m. Este alcătuit din roci de culoare albă, fisurile fiind umplute de detritus. Acest strat formează și stâncile Munților Hășmașul Mare-Ocsem.

Rocile perioadei Triasul Mijlocie apar și pe partea estică a sinclinei, pe creasta care desparte văile pâraielor Bicajel și Domuc. Rocile perioadei Triasul Superior sunt alcătuite din cremene roșiatice și calcar alb și galben. Apare mai ales în jurul Lacului Roșu, pe Piatra Ghilcoș, de-a lungul pârâului Oii, pe panta vestică a văii Domuc și în stâncile platoului Ocsem. Extinderea stratelor s-a oprit la sfârșitul perioadei Triasul Superior.

Seria de straturi a perioadei Jurasic începe cu formațiunile liasului. Straturile sunt alcătuite din șisturi argiloase, culoarea roșie, câteodată verzuie, și în partea superioară din staturi calcaroase cu fisături. Nu alcătuiește un așternut permanent. Apariția cea mai cunoscută este la pârâul Frumoasa, la șaua între Piatra Singuratică și Platoul Ocsem. Fauna de moluște este bogată: fosile de ammonites, belemnites, scoica, melc, și de coral. Seria de straturi a fiurei inferioare este alcătuită din calcar roșiatic, câteodată galben, și din dolomit calcaros. Apare pe dealul Pietrei Ghilcoș, pe versantul vestic al Muntelui Cohardul Mare, și pe dealul Munții Calului.

Seria de straturi a Fiurei Superioară este formațiunea cea mai importantă a sinclinei Hășmașul Mare, fiindcă imenși pereți calcaroși ale Lacului Roșu și Cheile Bicazului s-au format în această perioadă. Seria de straturi începe cu un strat de silexite. Aceasta apare în versantul vestic a Pietrei Ghilcoș, în șaua Cohardului Mare și Cohardului Mic. Apariția cea mai cunoscută este la pârâul Iavard.

Următoarea serie de straturi are o grosime de 20 m. Este alcătuit din calcar roșiatic și cremene gri-verzui. În această serie de straturi găsim cea mai bogată arie de fosili. Cea mai importantă fosile este Aspidoceras acanthicum (specie ammonites). Teritoriul de răspândire: partea inferioară a Pietrei Ghilcoș și a Cohardului Mic, marginea platoului Câmpul Alb, și partea inferioară a Munțiilor Hășmașul Mare și Platoul Ocsem.

Următoarea serie de straturi, care s-a depus continuu pe depozitul anterior, are o culoare de gri-albui sau roz-gălbui; calcar plin roșiatic. Această rocă frumoasă reprezintă etajul Barrem-Apt. Rocile ei sunt microcristaline; și apar în Munții Hășmașul Mare, Ecem, Hășmașul Negru și în Piatra Ghilcoș. Această serie de straturi, a căror grosime este mai mult de o sută de metri, formează și Piatra Altarului și Bardocz.

Seria de procese geologice nu ar fi completă, dacă nu am menționa că rocile sedimentare care formează sinclina au fost rupte în mai multe zone de roci vulcanice. Apariția lor indică prezența mai multor rupturi, în urma cărora au ajuns la suprafață roci magmatice. Sunt alcătuite din melafir și diabaz bazic metamorfic. Timpul formării este sfârșitul perioadei Cretacicul Inferior. Melafire și diabaze se poate găsi în valea pâraielor Bicajel și Oii, sub Piatra Altarului.

Sursă: Székelyföldi barangolások - Szent István Közgazdasági Középiskola Természetjáró kör.