Lacul Rosu

Lacul Roșu este unul dintre cele mai frumoase și monumentale lacuri din Tinutul Secuiesc. În jurul lacului s-au născut mai multe legende. În urma călătoriilor lui Orbán Balázs a scris mai multe legende, dar nu menționează nici un mit despre Lacul Roșu. Prima dată Urmánczy Nándor scrie despre legenda Lacului Roșu în descrierea unei călătorii, în care descrie povestea unui secui bătrân. Legenda ne povesteste că o frumoasă fată, numită Ferenc Anikó, a fost rapită din târg de un haiduc și adusă între stâncile Suhardului Mic. Fata a cerut ajutor duhului muntelui. Duhul a ascultat fata și a ajutat-o să iasă dintre stânci. Haiducul s-a speriat si a dat cu o bâtă în stânci, care au început să prăbușească si au îngropat totul din vale închizând și valea. În cursul anilor au apărut mai multe variante ale legendei. Una dintre legendele populare face legătura între „ucigaș" si ,,roșu", povestindu-ne că la prăbușirea muntelui respectiv la formarea lacului, a fost înmormântat o turmă de oi cu ciobani si câini, timp îndelungat apa lacului a fost roșie de la sângele lor.

Cu toate că, Lacul Roșu este o formație tânără, condițiile și timpul de formarea a lacului sunt foarte discutate. În timpul formării zona lacului era o zonă greu accesibilă, din punct de vedere economic neexplorată. După Herbich F., un geolog recunoscut în Ținutul Secuiesc, Lacul Roșu s-a format în anul 1838. Acest fapt este justificat și de cutremurul din ianuarie 1838, care s-a repetat în februarie și ar fi putut provoca alunecarea de teren. Un alt an de formare este 1837, care poate să fie argumentat de furtuni foarte violente și ploi puternice. Despre această perioadă scrie Ditrói Puskás Ferenc în lucrarea lui " Istoria Borsecului".

Formarea și alunecarea molozului adunat la poala Muntelui Ucigaș este divizată în trei faze. În prima fază a acestui proces s-a adunat molozul primar(ultima etapă a erei galciale). În faza a doua începe coroziunea molozului deja format, în final umezirea molozului, care a declanșat alunecarea pe straturile lutoase și a condus la blocarea văii. Și în ziua de azi se poate contura limba de pământ, care a blocat în întregime valea.

Lacul Roșu se situează între Șuhardul Mic, Șuhardul Mare din partea nordică, Munții Podu Calului din partea sudvestică, Munții Licas și Munții Kis Havas din partea nordvestică, Csiki bükk din partea nordestică și Muntele Ucigaș din partea estică. Lacul este alimentat de 4 pâraie mari și încă 12 cursuri de apă temporară, dintre care cele mai importante sunt: Verescheul (Roșul), Licoșul, Suhardul, Oii, Ucigașul.

Denumirea lacului atât în limba românâ cât si în cea maghiară, provine ori de la muntele Ghilcoș (Ucigașul) ori de la pârâul Roșu (Verescheu). Astfel în 1864 apare sub denumirea Lacul Pietrii Roșii, mai târziu a fost denumit Lacul Ucigaș. Din 1936 este denumit oficial Lacul Roșu. Vechea denumire ungureasca pentru lac a fost Veres-to (Lacul Roșu), sub forma Gyilkos-to (Lacul Ghilcoș) apare prima dată în descrierea lui Orban Balazs. Denumirea muntelui Ghilcos apare de prima dată în 1773 ca teren al contelui Lazar