Peștera Șugău

Peștera Șugău este situată în Munții Giurgeului, în apropierea vârfului Piatra Singuratică, pe versantul sudic al Muntelui Sipos (1568 m). Pârâul Șugău iesind din peșteră se varsă în pâraiele Heveder, care în partea estică a Bazinului Gheorgheni se varsă în râul Mureș, și Borzoka. Peștera este accesibilă dinspre comuna Voșlăbeni, care se află pe drumul de legătură dintre Gheorgheni și Miercurea Ciuc.

Părăsind satul Heveder, pe un traseu de 6 km numit Feketerez urmăm pârâul Heveder, apoi pârâul Borzoka și după o plimbare de 300 m ajungem la pârâul Șugău.

Era formării şi formarea peşterii

Cu 65 milioane de ani în urmă în era paleozoică, pe parcursul mişcărilor tectonice s-a format în masivul Sipos. Situarea în spaţiu a peşterii este caracterizată de preformarea tectonică. Sistemul de galerii etajate s-a format în seria de Rebra în calcarul cristalin de-a lungul crăpăturilor. Calcarul cristalin în care s-a format peştera, necesită o delimitare specială pentru că la gura pârâului nu mai este calcar, locul lui este preluat de şisturi cristaline până la vârf.

La intrarea uscată nr. 1 în partea stângă este un singur izvor care după 5-6m dispare, ceea ce înseamnă că pârâul care iese din peşteră se alimentează din ape subterane. Suprafaţa este aşa numitul carst "acoperit", suprafaţa este acoperită de molizi, iarbă şi muşchi. Peştera este un sistem cu patru etaje, în care nivelul inferior formează sistemul activ cu apă şi cu o singură intrare, şi nivelul superior etajele următoare cu două intrări.

Descoperirea şi denumirea peşterii

Când a fost descoperită intrarea cu apă a peşterii, nu se ştie dar sigur că localnicii au ştiut de acest "LIK" (denumire populară) de mai multe secole. Şi această peşteră ca şi altele din ţară au fost denumite de popor. În galeriile ude şi superioare mişcăriile aerului sunt rapide în funcţie de temperatura exterioară şi în funcţie de oscilaţiile presiunii atmosferice, aşa prezenţa curentului este permanentă în galerii. Vara aerul ajunge afară din galeria umedă, iar iarna din galeria uscată nr. 1 în aşa fel încât se depune un strat gros de chiciură pe plante. Murmurul apei şi al curenţilor dau senzaţia de şuşotit, la galeria umedă este foarte puternică mai ales când se varsă o cantitate mai mare de apă. Probabil de la acest şuşotit a primit numele peştera.

Poveştiile populare au colorat întâmplăriile adevărate, au îmbogăţit întâmplarea cu evenimente şi eroi neexistente. Marton Tarisznyas muzeolog şi profesor de istorie a adunat numeroase legende despre regiunea noastră inclusiv şi legenda Peşterii Sugău. Conform unei legende Peştera Şugău este legată de o altă peşteră la graniţa cu Haromkut. În peşteră conform presupunerii populare "picură aurul" şi este captat în găleţi. În şapte ani trei găleţi se umplă cu aur, ce nu poate fii dus numai de foarte puţini. La sfârşitul secolului trecut au venit o femeie şi doi bărbaţi după aur, s-au arătat numai în momente bine determinate, în fiecare şapte ani vineri seara înainte de Rusalii sau în noptea sfântului Ioan (24 iunie). Ca să înşeală lumea caii lor au fost potcoviţi invers. Foarte mulţi au stat la pândă în momentele aşteptate ca să descopere identitatea celor trei, însă au eşauat din cauză că nu au ştiut precis când se tremină cei 7 ani.

Explorarea, cartarea şi lungimea peşterii

Atunci putem să declarăm ceva concret despre o peşteră când cunoaştem construcţia geologică, harta exactă şi lungimea totală, ca acestea să ajungă în proprietatea noastră este necesară explorarea peşterii. Explorarea peşterii a început în anii 30 fără bază ştiinţifică mai ales de vânătorii de comori. În acest timp Romfeld Ákos senior şi József Kémenes localnici din Gheorgheni, conduşi de pasiunea pentru turism au cutreierat unele părţi ale peşterii, unde au descoperit oase de urs de peşteră (Ursus Speleaus), oasele au ajuns în proprietatea Muzeului din Cluj Napoca. Aceste cercetări se referă la galeriile umede.

Primul memoriu oficial apărut este lucrarea lui Dr. Csibi Andor în anul 1937 "A Gyilkostó kilmatikus gyógyhely monográfiája és kalauza". Între altele el scrie: "pe lângă locurile celebre ale oraşului trenuie să ne amintim şi de Peştera Sugăului". În 1937 a fost planificată explorarea peşterii însă a intervenit al doilea război mondial şi s-au oprit cercetăriile.

Explorarea intenţionată a peşterii a fost efectuată în 1961 de arhitectul Buslig Lajos şi Romfeld Ákos junior, în galeria umedă, unde au găsit încă o fosilă de urs de peşteră. Romfeld Ákos senior şi Kémenes József au fost în peşteră însă amintindu-şi amănuntele cu greu, ajugerea în galeriile uscate superioară s-a întâmplat numai după câţiva ani. În cercetările următoare ia parte şi Garai Ödon, profesor de geografie.

Pe lângă specializarea proprie, studierea cărţilor şi revistelor de specialitate, participăriile reciproce cu cercetători slovaci în tabere de specialitate au luat fiinţă un grup de amatori pentru explorarea peşterii cu denumirea de Banyai Janos. Membru acestui grup au reuşit explorarea peşterii. Explorarea a fost finanţată de Muzeul din Gheorgheni până la deschidere. În 1966 s-a reuşit construirea unei cabane pentru vizitarea şi cercetăriile următoare ale peşterii.

Peștera Sugău poate fi impărțită în 4 etaje de galerii dispuse pe mai multe nivele.

Astfel putem deosebi Galeria Principală cu o intrare protejată cu grilaj metalic. Prima sală "Vestiar" continuă cu "Sala Sfatului", urmat de "Hala Descoperitorilor". Aici ne întîlnim cu adevărata față a unei peșteri formată în calcar, cu diferite speleoteme denumite ca "Meduza", Sirul de stâlpi", "Delfinul", Lumea fermecată" etc. în tavan putem admira forme interesante de coroziune ca "Ochii bufniței uriașe". Ramificația sudică continuă cu "Sala Hornurilor", "Sala Edmund" și "Sala muzicii". O altă ramificație se deschide din "Sala Buzduganelor", denumită Brațul Preaplin. După un taras anevoios de 40m, peștera se continuă cu săli deosebit ornamentate ca "Sala Stâlpului", cu o coloană înaltă de 4m și diametrul de 0,8m. Tot aici la fiecare pas putem admira speleoteme splendide, cum ar fi "Candelabrul", "Pagoda" și altele, această zonă este declarată Rezervație Interioară. Nivelele inferioare sunt greu accesibile, labirintice cu zone deosebit de înguste, urmate cu lărgiri formate în diaclază.

Condiții climatice și biologice

Atmosfera peșterii conține dioxid de carbon intr-o concentrație mai mare decât cea normală, umiditatea este de 90%, temperatura medie este între 7-9 grade C.

In afara de speciile de insecte troglobionte, in timpul iernii zonele de intrare sunt folosite de specii de fluturi, ca Scoliopterix libataix etc. Vertebratele sunt reprezentate de mai multe specii de lilieci: liliacul comun (Myothis Myothis), liliacul comun mic (Myothis bliythi), liliacul urecheat (Plecotus Auritus) . Acestea folosesc peștera doar în perioada toamna tîrzie, iarna si lunile reci de primăvară.

Rezervația totalizează 18,3 ha unde, pe lânga diferite specii de rășinoase și foioase trăiesc plante din familia orhideelor, ca Papucul doamnei ocrotită si pe plan european. Alte specii deosebit de rare: Cephalantera rubra, Epipactis astrorubens, Epipactis helleborine, Gimnadenia conopseea.

Pestera Sugau este unul din cele mai importante cavitati din Carpatii Orientali, unde putem observa toate formele de speleoteme: stalactite conice, stalagmite, stalpi cu guler, stalactite fistulare, coralite etc. Sub aspect minerologic se pot studia splendidele cristalizari a calciului in forma aragonitica, precum si formatiuni helictitice.